Ce este Autismul ?
Autismul este o tulburare de dezvoltare caracterizată prin dificultăți de comunicare și interacțiune socială, precum și prin comportamente repetitive.
1
Cauze
Cauzele specifice sunt încă necunoscute. Răspândirea afecțiunii cognitive este cam de 6 la 1000 de persoane, și este de trei sau patru ori mai des întâlnită la băieți decât la fete. Autismul este prezent încă de la naștere și se păstrează pe durata întregii vieți.
Cauzele autismului nu sunt încă înțelese complet, dar se crede că tulburările se datorează unor defecțiuni genetice, ale unor interacțiuni între gene sau mutații rare cu efecte majore. În unele cazuri rare, autismul este asociat cu agenți teratogeni (care produc defecte natale).
2
Terapia
Nu există un tratament medicamentos specific pentru tulburările de spectru autist. Principala abordare terapeutică o constituie psihoterapia.
Terapia care și-a dovedit eficacitatea în recuperarea copiilor cu autism este terapia comportamentală aplicată, ABA.
În terapia de tip Analiză aplicată a comportamentului (Applied Behavioral Analysis, eng.), se evaluează comportamentele dezadaptative și disfuncționale ale copilului cu tulburare de spectru autist și se implementează planuri personalizate de intervenție. Sunt țintite toate ariile afectate în autism: comunicare, reciprocitate socio-emoțională, comportament repetitiv, limitat și aptitudinile specifice se construiesc de la simplu către complex.
Pentru copiii non-verbali, poate fi utilizat sistemul PECS (Picture Exchange Communication System, eng), care utilizează cartonașe cu activități pentru a facilita comunicarea.
3
Diagnostic
Evaluarea presupune observarea copilului, interacțiunea cu acesta pentru a vedea abilitățile însușite până în acest moment sau lipsa acestora, precum și o discuție deschisă cu părinții prin intermediul căreia putem află o mulțime de lucruri semnificative despre copil (istoricul medical, diagnosticul, experiențe timpurii).
Este important ca părinții să relateze informații despre istoricul medical.
Primul pas în cadrul evaluării este acela de a-l lăsa pe copil să exploreze camera și jucăriile, pentru a observa cum se raportează la mediul înconjurător.De asemenea, prin această interacțiune inițială putem să identificăm anumite particularități ale copilului, spre exemplu :
– Dacă acesta răspunde sau nu atunci când este strigat ,
– Dacă este interest să exploreze camera și jucăriile ,
– Dacă este interest să inițieze într-un fel contactul cu noi- fie el verbal sau non-verbal,
– Dacă acceptă să lucreze cu o persoană nouă și este cooperant etc.
Următorul pas presupune testarea abilităților pe fiecare arie de dezvoltare în parte (ex: atenție și memorie, limbaj receptiv, limbaj expresiv, imitație și motricitate). Evaluatorul deține teste care pot genera un raport de evaluare cu privire la dezvoltarea copilului.
În cadrul evaluării, urmărim dezvoltarea globală a copilului. Testăm fiecare arie de dezvoltare folosind metode specifice.
– Dezvoltarea limbajului
– Dezvoltarea abilităților cognitive
– Dezvoltarea interacțiunii sociale
Autostimularile și comportamentele neadecvate reprezintă două subiecte de mare interes pentru părinți și evaluator.
În urma raportului de evaluare, se va întocmi un plan de intervenție personalizat. Acesta constă într-o serie de activități ce vor fi lucrate până la începerea terapiei. Planul de intervenție conține, de asemenea, sugestii pentru gestionarea comportamentelor inadecvate și a autostimularilor.
Odata cu începerea terapiei, copilului i se va întocmi un plan de intervenție terapeutică ce va fi urmărit și de către părinți, pentru ca aceștia să înțeleagă mai bine ce implică terapia pentru copilul lor.
